Anii Andreelor – Zana cu zambet dulce din ecran

Judecam orice greseala, orice intonatie nelalocul ei. Decolteul uneia,
grimasa celeilalte, rasul parca prefacut, gesturile prea studiate, machiajul
excesiv sau o rochie nefericita. SuperEva va ofera astazi, de ziua Andreelor,
cateva raspunsuri din partea uneia dintre cele mai celebre romance care poarta
acest nume: Andreea Marin
Banica.


Traiesc cel mai frumos an din viata
mea


Atunci cand mi s-a oferit ocazia de a-i lua un interviu
Andreei Marin, am incercat sa las deoparte toate prejudecatile de gospodina
cumsecade, putin invidioasa pe succesul ei, putin conditionata de perpetua
bombardare cu stiri despre ce a mai facut si ce nu a mai facut zana. Primele
cuvinte pe care le asociez cu Andreea Marin sunt: Surprizele si Kilimanjaro.


Ma asteptam sa o gasesc asa cum mi se spusese ca e: usor
snoaba, tafnoasa, cu un vocabular cumplit, nervoasa, distanta, privind de sus la
muritorii de rand. Am petrecut impreuna cateva zile in care am avut sansa de
a-mi autocontrazice asteptarile negative. Nu, Andreea Marin nu vorbeste urat si
nici nu am vazut-o enervandu-se nici cand ceilalti nu se concentrau sau ramaneau
in urma la repetitii, nu, nu bate din picior, nu, rasul ei nu este fals si
credeti-ma pe cuvant, e o prezenta cat se poate de placuta. La sfarsitul a doua
repetitii obositoare pentru Eurovision-ul copiilor, pe care il va prezenta
sambata seara, ne-am asezat pe o scena goala si am stat de vorba. Ii spusesem ca
scriu pentru SuperEva si pentru Desprecopii, doua site-uri pentru doamnele
mamici. Asa ca pentru cateva minute, Andreea Marin a incercat sa uite ca este
star tv si sa-mi vorbeasca despre cine este ea, femeia aceasta la fel de
frumoasa in realitate ca si pe micul ecran.


Cum e sa fii perfecta?


Nu e cazul meu, n-am intrat in pielea unui personaj perfect macar, d-aramite
gandindu-ma la realitate sunt departe de asta, dar sunt perfectionista. Asta as
putea sa iti spun cum e: sa-ti doresti ca totul sa iasa asa cum ai gandit, sa
fii atat de incapatanata incat sa-ti doresti sa-i faci si pe ceilalti, cu toata
forta ta, sa-i faci sa se tina de litera legii, legea scrisa pe hartie atunci
cand gandesti de un proiect. Sa visezi pana departe, sa nu iti fie teama de
asta, sa te incapatanezi sa spui se poate, cand toti ceilalti in jurul tau spun
ca nu se poate si sa deschizi usi pe care altii nu au avut taria sa le deschida.
Cred ca asta inseamna sa fii perfectionist. E adevarat, te costa nopti
nedormite, un stress care te poate slabi, altadata te poate ingrasa pentru ca
gandindu-te la un proiect mare pentru tine, pentru evolutia ta, mananci mult si
stai mult la birou, insa sunt lucruri care trec. Un kilogram se mai pune, se mai
da jos si un lucru bine facut, temeinic, pus in practica, te bucura pentru o
viata. Si asta conteaza.


Cum e sa stii ca esti un model pentru atatea fete
si tinere femei?


Inseamna o responsabilitate foarte mare. Stii ca altii te urmeaza, nu ai voie
sa gresesti,  nu ai voie sa le oferi un exemplu prost ci unul demn de
urmat, in al doilea rand e presiunea varstei pentru ca nu am atatia ani cat sa
merit cinstea asta, sa fiu un model pentru altii, am 32 de ani si desi am facut
mult mai multe in aceste trei decenii fata de altii la aceeasi varsta, nu am
intelepciunea necesara pentru a fi un model. Ma straduiesc sa fac fata, uneori
reusesc, alteori mi se intampla sa gresesc. Am aceasta calitate de a recunoaste
cand gresesc si de a-i asculta pe cei mai inteligenti decat mine.


E vreo persoana pe care o
admiri?


Sigur, sunt mai multe. Am invatat insa ce e bun de la diversi oameni din
jurul meu, de la cei despre care am citit si nu mai sunt in viata, nu i-am
intalnit, nu am avut aceasta sansa. Daca vorbim de oameni care mi-au dat o sansa
si cu care am stat fata in fata, unul dintre ei este Cristian Topescu. De la el
am invatat cu mult inainte de a sti ca voi lucra vreodata in televiziune ce
inseamna sa fii bine documentat. Simteam asta in fiecare transmisiune in care el
comenta de pilda un meci de fotbal. Te vei intreba ce mare documentare iti
trebuie atunci cand esti comentatorul unui meci de fotbal. Ei bine nu fotbalul
ma atragea ci comentariul din jurul meciului. Daca meciul avea loc intr-un mare
oras al lumii, inainte sa intre in paine Cristian Topescu nu facea decat sa
vorbeasca despre istoria acelui loc, despre ce poti vizita de vei trece vreodata
prin acea capitala, o multime de lucruri pe care le invatai pur si simplu fiind
hotarat sa privesti un meci, e mare lucru.


Despre cine ai putea sa spui tu ca este
SuperEva?








Am intalnit o SuperEva dar
nu este o persoana cunoscuta.


Este o femeie care traieste in anonimat. Nu cunosc in imediata mea
vecinatate o femeie pe care sa o pot numi SuperEva insa acest om despre
care iti spun a stiut sa duca pe umerii sai o povara foarte grea: povara
pierderii omului iubit, a ramas cu 3 copii si cu nimic in jur pe care sa
se sprijine.


A mers mai departe, a privit in jurul sau, i-a sustinut, acestia au
facut studii universitare, acum sunt oameni grei, sa spun asa, a trecut
prin multe impasuri in privinta sanatatii.


SuperEva mea e un om care nu s-a dat batut desi alte femei ar fi
clacat. Am cunoscut-o pur si simplu intervievand-o. E doar un exemplu.


Sunt zeci de astfel de femei pe care nu le cunoastem, pentru ca nu apar la TV
sau pentru ca nu se scrie despre ele decat intamplator intr-un articol de ziar
sau poate ca un reporter de televiziune le afla la un moment dat povestea si o
scoate la lumina pret de cateva minute pe micul ecran. Insa avem ce invata de la
astfel de oameni, eroii necunoscuti, cei din jurul nostru.


Cum e sa stii ca aduci atata bucurie oamenilor,
in fiecare saptamana?


Te face sa simti ca lasi ceva in urma si pana la urma, in fata atator oameni
care stau doar in fata televizorului si rece, emit o parere critica dar nu
constructiva in acelasi timp ci pur si simplu critica, fara sa faca ei insisi
nimic, ramai indiferent. Te lasa rece rautatile din jurul tau. Pentru ca stii ca
in urma ta sunt vieti salvate, sunt sanse date unor copii cu stralucire de
geniu, sunt familii aflate la limita care au depasit impasul pentru ca echipa ta
exista si cred ca nimic nu e mai important decat asta. Simti ca ai un rost, ca
nu ai facut degeaba umbra pamantului.


Esti fericita, Andreea?


Da, acum traiesc cel mai frumos an din viata mea, trebuie sa recunosc. Primul
an de casatorie cu Stefan. Si asta se intampla dupa 10 ani in care nu am mai
iubit si nici nu am mai crezut  ca voi mai intalni asa o dragoste. Ii
multumesc lui Dumnezeu si fac tot ce pot sa nu ascult ce e in stanga, ce e in
dreapta ci sa ma daruiesc cu totul omului care imi aduce o asemenea bucurie.


S-au facut multe speculatii despre faptul ca ai
ramas insarcinata, ai pierdut o sarcina, iarasi faci un
FIV…


Da, am ramas de vreo 8 ori insarcinata anul asta, sunt mama eroina… am
facut si vreo 3-4 fertilizari in vitro si cine stie ce-oi mai afla maine daca
deschid ziarul la prima ora a diminetii… Nu, realitatea este ca sunt un om
normal. Am avut o problema de sanatate, am avut o sarcina si am pierdut-o din
pricina acestei probleme de sanatate. Nu a fost un moment usor tocmai de aceasta
in continuare a trebuit sa vad periodic medicul si sa fiu sigura ca lucrurile
s-au restabilit. Astazi sunt perfect sanatoasa si putem, oricand va vrea
Dumnezeu, sa devenim parinti. Si abia asteptam sa va dam vestea asta…


Interviu realizat de: Andreea Demirgian, Redactor
SuperEva si Desprecopii.com – in exclusivitate
Noiembrie 2006 (c) Toate
Drepturile Rezervate


 Forum recomandat


 Zona Artelor: Carti, filme,
televiziune … si alte genuri de
arta
.
 

Comantarii (0)
Adauga comentariu