Frumusete Moda Dragoste & Sex Astro/Horoscop Calatorii Sanatate Cariera Nunta Casa Copii Suflet
  Acasa | Noutati | Comentarii |    Vreau sa devin membru! | SuperForum | Mica Publicitate | Top articole
|


ARTICOLE
Editorial
Bine v-am gasit in aceasta zi de toamna!
Anotimpul in care uitam de diete
De ce nu imi plac cizmele Uggs
Alte oribilitati si stiluri de primavara
Daca nu vrei sa arati ca o casnica, ce faci?
Barbatii si slipurile lor ...
Mireasa care fuge si Tom Cruise...
Jenifer, cantareata de la nunta
Un posetoi pentru celebritate
Eveniment la Cannes: 2 taranoi pe covorul rosu
Start ->  Un suflet super -> Cum am devenit personaj de roman

Trimite unei prietene   Versiune print   Evalueaza  Comentarii (0)

Cum am devenit personaj de roman

Evaluat de cititori:(9 voturi)
Mi-am inchipuit de multe ori ca toate povestile pe care le-am trait in trecutul indepartat ar putea alcatui candva miezul unui roman - o carte in care as putea sa inchid in cuvinte infinite clipe dintr-un trecut zbuciumat, care a stat intotdeauna, sub o forma sau alta, sub semnul dragostei.                                                                                                                                                                                                

Mi-am inchipuit de multe ori ca toate povestile pe care le-am trait in trecutul indepartat ar putea alcatui candva miezul unui roman - o carte in care as putea sa inchid in cuvinte infinite clipe dintr-un trecut zbuciumat, care a stat intotdeauna, sub o forma sau alta, sub semnul dragostei. Am facut adesea scenarii in mintea mea, despre inceputuri si finaluri posibile ale romanului care ar fi trebuit sa fie unicul si marele roman al existentei mele. Niciodata nu am dus insa la bun sfarsit gandurile creatoare. Si asta, din cauza unui sentiment ambiguu, amestec de superstitie si teama de ceea ce ar putea dezvalui cuvintele, dincolo de cateva sute de pagini frumos slefuite de o minte ascutita si capabila sa ascunda esentialul. Ceva din mine nu a vrut sa treaca niciodata de bariera cuvintelor.

Am trait mult sau poate prea putin din preaplinul pe care viata mi l-a pus inainte-mi, insa niciodata nu am simtit acut nevoia de a transmite si altora ceea ce traiesc. Cel putin nu in modul acesta brut, al unei povesti de dragoste sirpoase, puse pe hartie pentru cititori dornici de evadare din cotidian. E drept ca uneori transform in cuvinte experiente ciudate ale fiintei mele. Stiu foarte bine, din experienta lecturii, ca scrisul inseamna impartasire, indiferent cui ii este sau nu adresat. Insa intotdeauna am avut sentimentul ca daca as scrie un roman, as face-o mai mult pentru mine insami si, poate, pentru cei cativa oameni, putini, care mi s-au perindat prin viata, lasandu-si fiecare in urma propriile randuri, scrise intr-o fila imaginara. Asadar, am decis doar pentru mine, intr-o buna zi, ca povestea se va scrie de la sine si ca momentul transformarii ei in fictiune pura nu este decat o chestiune de timp, asupra careia nu are rost sa meditez prea mult. Nu m-am gandit niciodata insa, ca s-ar putea ca altcinvea, la un moment dat, sa aiba aceleasi ganduri, intr-un alt colt de univers. Nu m-am gandit ca, fara sa vreau, s-ar putea sa fiu eu insami personaj in romanul vietii altcuiva...

Minunea s-a intamplat cu cateva zile in urma. O veche prietena m-a sunat sa imi impartaseasca fascinatia pe care i-o produsese descoperirea unei carti. Mi-a povestit in cuvinte putine cum ii cazuse in mana un roman la a carui lansare ajunsese din pura intamplare. O fascinasera cuvintele vrajite ale autorului, care era prezent la lansare si care avea o privire bizara  nuante stranii de caprui venite parca din incaperile visinii si verzi si violete prin care se perindau personajele cartii. Au fost de ajuns cateva cuvinte ca sa stiu. Cineva, un om din trecut, pe care nu-l pusesem pe lista posibilelor mele personaje, mi-a luat-o inainte. Am citit pe nerasuflate cartea, cautand acel nu stiu ce, care sa ma faca sa inteleg. De ce eu? De ce viata mea, printre atatea altele in care se amestecase el in trecut, fara ca eu sa ii cer asta, trebuia sa fie cea transformata in cuvinte?

Am simtit un fel de revolta surda, a omului care se simte descoperit in fata semenilor, fara voie, cu toate ca nimeni nu avea cum sa stie ca personajul romanului sunt eu. M-a cuprins insa o liniste amagitoare si un fel de consolare ciudata la gandul ca, de fapt, cu totii suntem personaje in romanele nescrise ale celor din jur. Uneori destinul ne ofera experiente uluitoare pe care le lasam sa treaca pe langa noi, inconstient. Se intampla sa devenim, fara sa vrem, protagonisti ai unor opere reale, ale altora, inainte sa fim protagonistii propriului roman.

 Zona artelor
Carti, filme, televiziune ... si alte genuri de arta.

 Bloguri Online



Evalueaza articolul
Nu am nici o
parere
Gasiti acest articol folositor?
Absolut deloc < > Foarte folositor

Apasa aici
 ca sa votezi

?
1

2

3

4

5

Spune-ne parerea ta:

Noutati Supereva
Horoscop 2017 - Varsator
Horoscop 2017 - Varsator
Citeste aici
Horoscop 2017 - Capricorn
Horoscop 2017 - Capricorn
Citeste aici
Horoscop 2017 - Sagetator
Horoscop 2017 - Sagetator
Citeste aici
Horoscop 2017 - Scorpion
Horoscop 2017 - Scorpion
Citeste aici
O noua scuza pentru a bea vin
O noua scuza pentru a bea vin
Citeste aici

Alte noutati:
Horoscop 2017 - Balanta
Horoscop 2017 - Fecioara
Horoscop 2017 - Leu
Horoscop 2017 - Rac
Horoscop 2017 - Gemeni
Mai multe pe supereva.ro ...
publicitate
publicitate
Frumusete | Moda | Dragoste & Sex | AstroHoroscop | Calatorii | Sanatate | Cariera | Casa | Copii | Suflet | Moda
| Contact | Politica de Confidentialitate | Publicitate

| desprecopii.com | jurnaldesarcina.com | supercopii.com |

.