2. Femeile sunt control freaks

aici: Episodul 1. Ma pregatesc sa ma mut in
Bucuresti


Asadar iata-ma în Grozavesti. Am reusit cu greu (100 euro spaga la
administrator) sa ocup o camera doar eu cu Laur. Sunt asa de multi prin zona ca
la noi pe etaj se înghesuie si câte sase în 4 paturi. Unii au venit cu sacul de
dormit. E cam ca la spitalele judetene, în timpul epidemiei de gripa. Numai ca
de data asta nu sunt printre bolnavi ci printre oameni de vârsta mea. Mama a
adus o mocheta pe care a pus-o peste linoleum dupa ce l-am frecat bine cu
detergent si cu clor… Miroase destul de nasol dar cu mocheta e mult mai bine,
arata aproape occidental.


Am înteles ca sunt si gândaci prin zona. Bine, nu vara, ca nu prea au ce
mânca, dar dupa ce încep cursurile pe la facultati si vine vremea pachetelor,
înfloresc si cuiburile de gândaci din tocul usilor. Am înlocuit usa (am fost
avertizat ca se fura usi, pentru ca sunt camere care nu au si atunci, când te
astepti mai putin te trezesti ca vine unu si ti-o scoate din balamale). Cu
ferestrele nu-s probleme înca.


În rest nu e grozav. Doua paturi, doua calculatoare, doua rafturi de carti.
Tragic e cu dusurile. Acum e ok, dar la iarna cum se presupune ca ne spalam daca
nu-s geamuri? Pe lânga ca putem raci, suntem si expusi privirilor altora. Laur
braveaza. Când se duce la dus îsi înfasoara un prosop peste coapse si pleaca asa
lipaind pe hol, cu o tigara în coltul gurii. Laur este cea mai paroasa persoana
pe care am vazut-o în viata mea. Se mai strecoara câte o fâta din caminul de
vis-r-vis (teoretic sunt camine de baieti si camine de fete dar practic traim
de-a valma… ) si face asa niste ochi maaari când trece pe lânga Laur. Ma
pufneste râsul de fiecare data.


Lânga camera noastra sta unul din preparatorii de la facultate. Laur spune ca
e de treaba, mai ales ca pentru studentii din ultimii ani nu doar corecteaza
lucrarile de diploma înaintea profesorului. Uneori face corectura asta la prima
mâna. Adica le scrie el direct. În functie de gradul de dificultate si eruditie
al lucrarii, costa de la 200 de euro în sus. Nu stiu de ce se masoara totul în
euro pe aici. Eu stiam ca moneda nationala este leul… Mama a zis ca va trebui sa
ma descurc la cantina cu mâncarea, o vreme. Nu ma deranjeaza, am ocazia sa
experimentez gusturi si texturi noi. Uneori e greu sa ghicesti exact ce e
chestia pastoasa si usor decolorata din farfurie. Alteori face pariuri cu Laur
si la sfârsit întrebam bucatareasa. De cele mai multe ori câstiga el, pentru ca
e obisnuit cu schema de alimentatie optima.


Am o problema cu Iulia. Iulia plânge la telefon. Ma suna mai ales seara, dupa
ce îmi da câte 4-5 sms-uri în timpul zilei. Uneori ma mai suna si mama când
vorbesc cu ea si se supara de fiecare data ca o pun pe hold. Trebuie sa
înteleaga ca nu am cum sa nu-i raspund mamei. Într-o zi m-a întrebat mama de ce
o iubesc pe Iulia. Ei i se pare o fetita palida si cam atât. Ce pot eu sa-i spun
mamei? Ca o iubesc pentru ca are sânii rotunzi? Ca o iubesc pentru ca se
potriveste cu mine? Când o mai luam în brate, în camera ei, trupurile noastre se
potriveau perfect unul în altul. Ea e mititica si cum eu sunt mai înalt, o
puteam cuprinde cu totul, eram ca doua piese de puzzle care se îmbucau perfect.
Iulia râde la glumele mele. Mi s-a spus de multe ori ca nu am simtul umorului.
Dar ea întelege glumele mele si râde la ele. Înseamna ca am simtul umorului.


La mare m-a pus sa-i promit ca timpul nu va însemna nimic pentru relatia
noastra. Ca la sfârsitul celor 6 ani de facultate ne vom regasi si ne vom relua
relatia de acolo de unde am lasat-o.
– Da, Iuli, am zis, cum spui tu.
Promit. Ne vom relua relatia de aici de la mare, hai s-o lasam aici, la mare,
vrei?
– Adica vrei sa ne despartim aici la mare?
– Nu Iuli, e
temporar. Uite, luam relatia asta dintre noi si o punem aici sub stânca. Peste 6
ani ne întâlnim tot aici si o luam înapoi.
-Tu pe cine crezi ca prostesti?

 
 Se uita la mine trista, dar eu nu înteleg, pâna la urma ce
vrea?
 
– Dar tu cum vezi lucrurile Iulia, cum o sa
facem?
– Nu stiu.. o sa ne scriem, exista mail, exista messenger, exista
webcam
– Exista, Iulia dar nu putem trai cu capul în computere si
trimitând bezele la webcam.
– Dar putem încerca
– Bine, Iulia,
încercam.

Si de o saptamâna tot încercam. Ea ma suna si
plânge. Uneori daca nu raspund din prima îl suna pe Laur. Laur a zis ca nu e
secretara mea si i-a închis telefonul de câteva ori. Pe urma mi-a ascuns
încarcatorul. Când l-a sunat mama si i-a spus trei vorbe, a scos imediat
încarcatorul de unde îl pusese. Mama spune sa las glumele si sa raspund la
telefon când ma suna ca nu degeaba îmi plateste abonamentul.

Vor doar sa ma controleze. Sa le dau raportul. Sa le spun tot timpul ce fac
si de ce fac asta si nu ailalta si când o sa o fac pe ailalta daca tot n-am
facut-o pâna acum. Femeile sunt dificile. Control
freaks.


VA URMA – IN SERIAL

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publică.